prima iubire...marea iubire

Prima privire,primul zambet ,primul fior,prima atingere...prima iubire!
Cred ca toti am avut o prima iubire,avem sau vom avea la un momentdat o prima iubire,indiferent de varsta.E sentimentul care iti provoaca "fluturasi in stomac",care iti taie pofta de mancare.E persoana a carei prezenta iti da fiori,iti umple fata cu un zambet pur,sincer a carei lipsa te intristeaza zi de zi.O iubire tipic adolescentina.Te face sa iti pierzi capul,iti fura mereu inima si gandul.Nu e nimic mai frumos decat prima iubire.Daca iubirea e si implinita atunci te poti considera norocos.Soarta ti-a zambit:)
Iti amintesti si acum plimbarile in aer liber,sub florile de tei,cand de mana te tinea si la ureche iti soptea "esti singura iubire a mea".Ai crezut.doar si tu simteai la fel.L-ai luat in brate,i-ai mangaiat fata si l-ai privit in ochi.Vedeai ca te iubeste si stiai ca il iubesti,mai presus de toti si de toate ,vedeai in el baiatul perfect ,vroiai sa fi cu el pana la sfarsit.Te vedeai deja cu el in fata Altarului,tu imbracata in alb,cu un voal lung si un buchet de trandafiri albi:X...iar el in costum de un negru minunat...totul parea frumos,real si deloc departe.
Dar ceva s-a intamplat...el nu mai e aici langa tine...il cauti disperata,nu reusesti sa vezi drumul cel bun,ratacesti pe strazile pline de indragostiti,vezi banca pe care obisnuiati sa va tineti in brate si sa va declarati iubirea...ai ai lacrimi in priviri...Te intrebi "DE CE????" dar nu e nimeni langa tine sa iti dea raspunsul...nu e el...Te intrebi unde ai gresit,ce nu a fost bine si regretu,iti spui :"poate daca nu faceam asta nu m-ar fi parasit..."Nu reusesti sa te trezesti din vis...e prima ta iubire!!...plangi,cauti raspunsul la tot ce acum te macina,dar in zadar...esti doar tu acum in locul unde obisnuiau sa fie doi.Esti rece ,te ridici ,strangi lacrima in pumnii si mergi mai departe ranita...
Chiar daca suferi acum,daca te simti singur,nu esti! In viata trebuie sa cauti si sa te opresti cand crezi ca ai gasit ce e mai bun,ceea ce vrea sufletul tau sa iubeasca inima o viata intreaga.Te opresti la persoana pe care o numesti MAREA IUBIRE si care va reprezenta intreg Universul tau.
De data asta esti mai matura,mai matur.Iubesti cu toata puterea ta,iti pui increderea in acea persoana si incet,incet incepi sa iti vezi viitorul legat de ea,vrei doar sa fie bine.Esti convins ca e marea ta iubire,singura mare iubire din viata ta.O asemenea iubire nu o intalnesti decat odata in viata.
Si...sa incep...
Cand l-ai cunoscut nu parea genul tau,erai convisa ca nu e ceea ce cauti,ca nu are rost.Dar ai ajuns sa il placi,sa iti doresti sa fi cu el.In scurt timp sunteti impreuna,va iubiti,simti din nou fiorii iubirii,dar de data asta din tot sufletul.Nu mai e o iubire prosteasca,e una adevarata.Esti pregatita sa faci pasul cel mare...pentru ca ai incredere.Sunteti doar voi doi,nu-ti mai pasa de cei din jur,esti sigura ce e al tau si ca va fi.Vezi iubirea desi iti e greu sa accepti ca ai gasit persoana ce te iubeste cu adevarat ACUM...O VIATA INTREAGA,care te accepta asa cum esti.Va jurati iubire la bine si la greu,iar certurile nu fac decat iubirea mai puternica si iti doresti ca in urmatoarea secunda sa fiti impacati.E totul al tau,simti cum plutesti,simti ca ai totul si ca nu poti avea mai mult de atat,ca poti oferi totul si nu stiai ca...sfarsitul e aproape...Nu banuiai niciodata ca iubirea voastra se va sfarsi si ca el avea sa iti spuna "nu te mai iubesc!".Dar inevitabilul s-a produs.El a plecat!Nu mai exista "voi" ci doar "tu".Despartirea e grea.Nu poti,refuzi sa vrei sa il uiti.Inca mai speri ca el te iubeste ,ca inca vrea ca tu sa ii fi sotie.Nu poti sa te regasesti fara el,E marea ta iubire,nu vezi viitorul stiind ca nu vei mai iubi niciodata asa intens.Te intrebi din nou "de ce mi-ai frant inima?chiar nu ai nevoie de mine,de noi?".Nu poti sa crezi ca este adevarat...dar este...:(
Acum vrei sa fi singura,sa nu-ti vada nimeni lacrima,dar totusi ea nu poate fi ascunsa.A trecut ceva timp,ai cam inteles ca nu te mai vrea,dar inca e greu...acum nu mai versi lacrimi,acum vrei frumusetea ochilor lui in alt barbat,nu vrei sa mori,vrei sa traiesti implinita,dar cum?...cand marea ta iubire a apus.Oare vei mai avea parte de un nou rasarit?Ai vrea sa il cauti,sa vezi ce face,daca e bine,dar ceva te retine.Incepi sa ai din nou orgoliu,ceea ce e bine pt o femeie.Inima nu are voie sa inceteze sa mai bata din cauza lui.Nu uita ca si barbatii plang si sigur mai devreme sau mai tarziu se va intoarce roata,pentru ca toti platim pt faptele noastre.Stii ca ai gresit si nu mai poti face nimic pt ca ai platit prea scump pt greselile tale...ai platit prin absenta lui...Dar gandeste-te ,oare merita ca tu sa fi platit si pt greselile lui?sa continui acelasi cerc vicios de a sta langa cel ce greseste si nu recunoaste sau nu vrea sa vada,sa accepte,deoarece orgoliul lui nu-l lasa sa vada ca orice pamanteam greseste si mandru e acela care recunoaste si repara nu acela care trateaza cu indiferenta pe cineva care a facut parte din viata sa.

Cred ca iubirea e ca un foc de artificii...dupa ceva timp se stinge.Totul e bine cand flacara arde,toata lumea rade,e fericita,iar cand flacara se stinge toti suntem afectati si cadem incet, incet intr-o prapastie de unde un alt "el" ne va scoate cand va fi momentul potrivit,cand inima va fi pregatita sa iubeasca si sa ofere din nou iubire.