''Experienţa arată că acolo unde aşteptăm pe cineva,in general nu găsim pe nimeni,sau cel puţin ... Nu întotdeauna pe cel pe care sperăm să il găsim''. Cine a citit măcar o carte a lui JACQUES SALOMÉ înţelege ce vreau sa spun deoarece a citi printre randuri şi a înţelege sensul cuvintelor e esenţial pentru ca ceea ce transmiţi să poată fi înţeles. De multe ori nu se inţelege cu adevărat ceea ce se transmite.
Să revin la citatul de mai sus. Nu spun şi nu am să spun vreodată că sunt o ''experimentată'' in ''a ştii'' şi ''a cunoaşte'' pentru că nu e aşa,eu doar îmi susţin afirmaţiile cu argumente trăite în puterea lui ''a fi'' care mă defineşte ca om pe zi ce trece. Pot spune că sunt o femeie...in devenire şi că am iubit,iubesc şi voi iubi mereu pentru că iubirea e ceva esenţial in viaţa mea,un sentiment pe care nu il(mai)pot definii fie din lipsa lui sau fie pentru că nu mi-ar ajunge cuvintele. Ştiu ceva:nu pot trăi fără iubire,declar convinsă! Iar dacă am iubit înseamnă că am avut aşteptari uneori mici,alteori mari şi de multe ori prea mari,dar asta mă caracterizeaza,probabil. Nu mă pot dărui unei persoane doar pentru că ''pare că ne potrivim'' şi spun ''pare'' deoarece nu am intipărită în minte imaginea unui bărbat când scriu asta,ci a mai multora care în aparenţa păreau idealul meu(pe care il deţineam pe parcursul aniilor trecuţi),genul de bărbat care ştia si voia să iubească o femeie. Dar realul a dezamăgit aşteptările. Am aşteptat să primesc ,nu bani si lucruri materiale,ci ceva simplu si pur:IUBIRE. Dar am primit ofense. Am aşteptat afecţiune şi am primit dar am văzut că totul se termină,odata si odata aşa cum dupa câţiva ani trecuţi o fantână poate seca. Şi DA,am avut ''marea aşteptare''(pretenţia,dorinţa) ca el,da EL,marea iubire a vieţii mele de până acum-la care mă gândesc cel mai des scriind aici- să fie THE ONE,dar s-a dovedit a fi doar un simplu BĂIAT care a trecut prin viaţa,patul si braţele mele(aş putea menţiona + inima mea,dar ce sens ar avea?). Dar...deşi a fost un trecător a avut ocazia să aibe mai mult din mine(fizic,sufleteşte) decât oricine si asta il deosebeşte de restul...nu doar asta.
Am crezut că gândind cu inima e bine,dar a fost greşala mea...o greşală frumoasă. Însă am aflat mai târziu că am oferit o sansă unei persoane care în prezent nu are o vorbă buna pentru mine la necaz. Orgoliul e prea mare.
De aceea cred că trebuie să avem grija ce ne dorim şi mai ales de la cine,fiindcă e important să îţi doreşti '' ceva '' de la ''cineva'' nu de la ''nimeni'' până in ziua când ''nimeni'' îţi poate surprinde aşteptările şi îţi oferă acel ''ceva'' ce un ''cineva'' nu ţi-l poate dărui,iar atunci toate ''teoriile '' in care credeai îţi vor părea simple aberaţii. Nu e bine să trăieşti după regulile altora ,ci să îţi faci viaţa după propriile reguli,încălcându'le uneori,dar încerând să gândeşti mereu raţional. Dacă gândeşti rational nici orgoliul,nici inima nu te poate minţi. Lasă raţiunea să conducă inima,nu invers ;pentru ca în raţiune vei întâlni pasajele inimii soptindu-ţi măcar puţin...dar inima nu are strop de raţiune.
Am iubit,iubesc si voi iubi mereu adevărul,mi-a plăcut să ''joc'' cinstit deşi nu s-a apreciat,nu a gândit cu raţiunea şi nici cu inima...dacă era aşa se vedea adevărul...ci a gândit cu orgoliul. Şi asta a distrus şansa a tot ce putea fi azi,aici. Aşteptările mele s-au schimbat odată cu trecerea inevitabilă a timpului si se vor schimba in continuare...probabil. Dar undeva am aceaşi definiţie...nu eu,sufletul meu,el e acela care vrea acelaşi lucru:iubire...iubirea sinceră si simplă,dar în acelaşi timp complicată( nu stiu dacă se înţelege ce vreau să spun) şi aşteptarea e una mică în a mai gasi intr-o zi acea iubire,a o oferi si a o primi. Nu ca in trecut ci + echilibrul vietii de cuplu:comunicare,respect,intelegere.
Scris de pe C3-00,scuzaţi unele posibile greşeli.
No comments:
Post a Comment